Cornel Hlupina
Membru fondator PhotoTeam (2011).
Fotograf amator din anul 1986.
Cornel Hlupina – F8 and be there
La Luz del Monreal
M-am intrebat cum ar fi sa te retragi la tara, distanta pana la cel mai apropiat oras sa fie incomod de mare, si sa incerci sa ramai fidel aceluiasi gen de fotografie, de strada?
Dupa o vreme, si cateva anotimpuri, toate colturile satului care spuneau ceva din punct de vedere grafic le vei fi epuizat. Bineinteles dupa ce vei fi asteptat mult si bine ca pe acolo sa se intample sa mai treaca si cate un localnic. Nu-ti va fi ramas apoi decat sa te amesteci printre oameni, sa stai de vorba cu ei prin cafenele, baruri, cluburi, iar pasiunea ta, pana atunci discreta, sa devina publica, invaziva, si cu putin noroc, acceptata…
Monreal del Campo, Aragon, Spania, august 2013
Cornel Hlupina – Umbrele strazii
Am iesit de saisprezece ori la pozat, pe strada, in luna iulie. Mare lucru, doar de cateva ori soarele a fost ascuns dupa nori, dar cu toate astea productivitatea mea la aceasta tema a fost foarte slaba. Ar fi fost o cale sa pandesc ce se intampla pe langa un felinar, dupa ce se insera, dar nu am mai avut energia necesara. De fapt, nici nu “vedeam” umbrele. Sau, mai bine zis, nu eram obisnuit sa vad in ele un subiect in sine.
Iar “creativitatea” de care dadeam dovada la post-procesarea imaginilor era zero. Nu puteam sa le intorc cu capul in jos, pentru ca ma apuca ameteala, iar amenintarea vreunui capac de canal care statea gata sa cada prin rasturnare ma facea si mai mult sa ma abtin. Nici intoarcerea stanga-dreapta nu o suportam, pentru ca ma dezorienta si dupa ceva vreme nu as mai fi stiut unde facusem fotografia. Nu puteam sa le incadrez decat asa cum se asterneau ele, natural, la picioarele personajelor, in jos sau lateral, in functie de directia din care venea lumina.
Asta este, nu o sa reusesc sa ma schimb, dar, probabil ca, de acum incolo le voi observa si fotografia mai des pe dansele, umbrele strazii…
Cornel Hlupina
Cornel Hlupina – Portret de strada
Uitandu-ma in urma pare limpede ca este, inconstient, genul meu preferat. Scenele cu doua, trei sau mai multe personaje imi par probabil lucrari de doctorat; involuntar izolez cate un individ ce-mi pare ca spune ceva prin sine insusi, prin atitudine, pozitie, grimasa. O abordare simplificatoare, reductionista, a ceea ce se intampla pe strada, ce detaseaza cadrul de rest. EL sau EA relationand imaginar cu ceilalti, retrasi de fapt in propria cochilie pentru o fractiune de secunda, sau doua… pentru ca foarte repede starea se schimba, si gata!
Cu toate astea, a fost una dintre temele la care am dat inapoi! Nu toti oamenii pe care-i intalnesti sunt pregatiti pentru a fi portretizati asa, in fuga, sau nu esti tu pregatit sa surprinzi acei oameni cu adevarat expresivi ce trec pe langa tine, pe care i-ai vazut de la volan si aparatul era departe, de nefolosit. Sa vizez sau nu? Hartuire sexuala, pedofilie, gerontofilie, homosexualitate, voyeurism ori paparazzo, tot atatea prezumtii de vinovatie ce planeaza asupra ta atunci cand indrepti aparatul de fotografiat spre cineva… Sau, dimpotriva, sa initiez un dialog si poate-mi va permite sa-l fotografiez? Focala parca nici nu mai conteaza, timpul poate ca da! O viteza de expunere suficient de mare ingheata subiectul, ale carui trasaturi trebuie sa fie clare, altfel mai este portret? 500 mm nu e chiar o focala uzuala, dar daca ai facut un portret pe strada nu cu 35 mm ci cu 130 mm (in full frame) mai este el “de strada”? Despre diafragma, ce sa mai spunem, e bine sa fie cat mai inchisa, pentru a beneficia de un camp de profunzime care sa te scape de griji, dar care te lipseste de “bokeh”… Temerile sunt cele care distrug in fasa acest sub-gen de fotografie! De aceea cu atat mai mult sunt de apreciat cei ce reusesc sa faca imagini remarcabile…
Portretele bune nu sunt la tot pasul, trebuie sa fiu pregatit, si atunci cand le voi intalni sa-mi amintesc de experienta castigata cu ocazia acestui proiect!
Cornel Hlupina
Cornel Hlupina – Dinamica strazii
A surprinde miscarea este o provocare pentru un fotograf, pentru ca inseamna sa te conectezi la pulsul strazii, trebuind sa observi si anticipezi descarcarea de energie, energie ce poate fi prezenta chiar si in cel mai static personaj cu care te intersectezi. Momentul declansarii, unghiurile de fotografiere, liniile de fuga pot intensifica senzatia de miscare fara a apela la timpi lungi, cu efectele aferente de siluete ori fundaluri sterse. Iti trebuie un prim plan, iti trebuie si un fundal, elemente in miscare care sa contrasteze cu cele statice si, nu in cele din urma, trebuie sa exersezi foarte, foarte mult pentru a inregistra cadre inedite, iesite din comun…
Cornel Hlupina
Conecteaza-te
Conectati-va cu noi prin urmatoarele platforme ale retelelor de socializare.