Eli Driu

Dreapta : Gata! Ne despartim!
Stanga : Asa pur si simplu?
Dreapta : Da! Mi-am facut deja bagajul! Plec!
Stanga : Unde? De ce?
Dreapta : Oriunde! Vreau altceva!
Stanga : Ce anume?
Dreapta : Nu stiu acum! Aflu eu cumva!
Stanga : Dar lucrurile realizate impreuna? Treburile incepute in comun? Planurile noastre? Cum ramane cu ele?
Dreapta : Ramai tu cu ele! Oricum toate au fost alegerea ta! Eu nu am avut niciodata un cuvant de spus!
Stanga : Dar ai cerut vreodata ceva? Nu-mi spuneai tu mereu ca ai incredere in mine, ca hotararile mele sunt cele mai bune, ca te simti protejata, ca viata ta e in siguranta alaturi de mine?
Dreapta : Ba da, dar acum acum e cu totul altfel!
Stanga : Cum adica altfel?
Dreapta : Simt ceva frumos tare! Simt ca zbor si vreau sa fiu libera!
Stanga : Nu te inteleg!
Dreapta : Pai da! Tu niciodata nu ma intelegi!
Stanga : Si aici ce e?!
Dreapta : Bagajul meu! Ti-am zis ca plec! Pa!!!

Si uite asa Dreapta ia o hatarare pentru prima oara in viata ei si pleaca de una singura in lumea larga. Nu stie ea prea multe, dar e bucuroasa ca si-a pus in geanta de voiaj bunurile ei cele mai de pret, cele pe care Stanga nu i le-a apreciat niciodata : o haina groasa din curaj nebun, o pereche de pantofi lustruiti cu zambete inocente, o palarie cu o pana de voiosie multicolora, un pulover impletit cu fire fine din matasea viselor, o sticluta cu parfum puternic de optimism, o bomboana aromata cu gustul dulce al copilariei si o harta imaginara cu o dorinta secreta care sa-i ghideze drumul. Geanta e prea mare pentru trupul ei plapand, are multe buzunare goale. Dar pentru ea nu conteaza! Vrea doar sa mearga sa afle necunoscutul!

Stanga a ramas singura in urma Dreptei, fara explicatia despartirii.

Au trecut zile, saptamani, luni si ani! Dreapta a mers mult, a cunoscut multi oameni, a aflat locuri noi, a trait experiente de tot felul si a tras mereu dupa ea geanta de voiaj. Haina de curaj nebun s-a tot rupt si a peticit-o cu descurajari cenusii si pete de rusine si durere, luciul zambetelor inocente de pe pantofi a fost acoperit de noroiul tradarilor si praful dezamagirilor, pana multicolora a zburat-o vantul si acum palaria e impodobita cu fulgi de bucurii prea marunte, puloverul din matasea viselor e purtat rar pentru ca e prea subtire la nevoie si necaz, sticluta de parfum de optimism s-a terminat demult, acum miroase doar a apa de colonie de iluzii ieftine, bomboanele cu gustul copilariei au fost inlocuite cu licori inselatoare care beau mintile si fac purtarile copilaresti. Iar harta dorintei a fost pierduta pagina cu pagina. Acum Dreapta umbla brambura prin lume, pe drumurile fara inceput si fara sfarsit, iar buzunarele goale ale gentii de voiaj s-au umplut cu hartii cu intrebari fara raspuns, borcane de gem de regrete amare, o patura mare si grea care sa tina de cald in fata singuratatii si o perna moale pe care sa pui capul si sa uiti de tot si de toate. Intr-o zi, Dreapta a gasit intr-un buzunar ascuns al gentii o batista alba si curata. Nu stia de unde o are, dar mirosea a liniste si blandete. I-a amintit de prietena ei, Stanga. A curs o lacrima de dor. A sters-o cu batista si si-a continuat drumul ei fara rost.

In tot timpul acesta Stanga a continuat de una singura ceea ce incepuse si planuise impreuna cu Dreapta.

Si intr-o zi de primavara, Dreapta mergea abatuta pe strada cu capul plecat si cu gandul nicaieri. Se simtea singura pe lumea asta. Pe langa ea trece Stanga.

Stanga : Dreapta, tu esti?!
Dreapta : Da.
Stanga : Ai aflat ce cautai?
Dreapta : Nu, dar sunt sigura ca l-am iubit!
Stanga : D-asta ai plecat! Erai indragostita!
Dreapta : Da. Si tu nu m-ai fi inteles niciodata!
Stanga : Nu, dar as fi putut avea grija de tine atunci cand ti-a fost greu!
Dreapta : Poti avea de acum inainte! Viata mea e in siguranta alaturi de tine!
Stanga : Sa mergem acasa! Sa vezi ce lucruri frumoase am facut intre timp! Toate cele planuite impreuna si o fabrica mare de batiste de sters dorul!
Dreapta : Sa construim impreuna o fabrica de bratari ale sinceritatii!
Stanga : Impletite din iubiri marturisite!