Mirela Momanu (Author's Website)
Membru fondator PhotoTeam (2011).
Pasiunea pentru fotografie a fost urmarea fireasca a dorintei de exprimare artistica, in completarea pasiunii pentru pictura. Mi-as dori ca fotografiile mele sa aiba intotdeauna o poveste in spatele imaginii, si o tenta artistica obtinuta printr-o editare in maniera personala.
Mirela Momanu – Hip photography
Hip Geometry
De multe ori in plimbarile mele fotografice, am avut surpriza de a fi reperata de subiectii pe care incercam sa ii fotografiez, si inevitabil, expresia sau imprejurarea in care se aflau sa se schimbe brusc. Instinctiv, cautam sa gasesc o metoda de a nu duce aparatul la ochi, de a declansa cumva “pe de rost”! De cele mai multe ori erau cadre nereusite…viteza neajustata, focala nepotrivita si subiectul neclar…si in acel moment am inteles ca, daca doresti sa surprinzi in mod nealterat viata strazii, sa surprinzi naturaletea ei fara a deranja si fara a fi privit in mod agresiv, trebuie sa stii sa iti manevrezi aparatul la perfectie, ca o extensie a propriilor ochi si minte, iar imaginea din minte sa fie cat ma apropiata de ceea ce doresti sa fie in cadrul captat…Usor de zis, tare greu de facut! Dar uneori trebuie sa te adaptezi unor conditii mai dificile de surprindere a unor scene, si in acel moment aceasta tehnica te poate ajuta in mod surprinzator!
Provocarea pe care mi-am propus-o a fost sa extrapolez tema “hip photography” la surprinderea geometriilor urbane, a jocurilor de lumina umbra, a liniilor si curbelor care definesc lumea din jur. E foarte simplu cand duci aparatul la ochi, compui imaginea, cauti cea mai buna incadrare, cele mai bune unghiuri si totul devine foarte usor. Dar fara sa vezi in vizor, poti avea oare surprize placute, cum ar fi un flare neasteptat, o miscare subtila sau un unghi mai aparte pe care in mod constient nu l-ai aborda?
Perfect definita de vorbele lui Brassai “Mind At Play”, fotografia fara vizualizare mi s-a parut a fi la limita intre joaca si fotografie, un exercitiu pe care l-as repeta cu placere, in dorinta de reusi intr-o zi sa ating acea rezonanta perfecta cu aparatul de fotografiat:)
Mirela Momanu
Mirela Momanu – Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii
Apocalipsa la Mall
Ce am facut de sfarsitul lumii?
Ce sa fac? Ce face tot romanul.. am dat o fuga la mall!
Un “sport” pe care multi din semenii nostri il practica cu atata placere, si care a devenit pentru unii o rutina zilnica, un mod traditional de a-si petrece timpul liber.
“Unde ne vedem? – La mall!”
“Unde mancam? – La mall!”
“Unde bem si noi o cafea? – La mall!!”
“Unde cascam gura? – la mall!!”
Chiar si pentru o cutie de lapte, o paine sau mici flecustete, mall-ul e Meka romanului!
Si cum sfarsitul lumii a fost un eveniment mult trambitat si mediatizat, l-am intampinat alaturi de multi alti bucurestieni, la mall!
Dezamagire…mult asteptatul sfarsit s-a lasat cam prea mult asteptat, si prin urmare in lipsa importantului eveniment, toti si-au vazut de ale lor.
Cine stie…poate la anu’??
Mirela Momanu
Mirela Momanu – Low light street
Hop On, Hop Off
Intr-o seara de toamna, un tramvai, apare din zare.
Hop On!
Nici prea plin, nici prea gol. Asteptat de cei mari si de cei mici. Alunecand pe sine iute, pierzandu-se printre lumini. Cu geamuri nici curate, nici murdare. Trecand printre masini si pietoni. Cu pasageri nici prea vioi, nici prea linistiti. Traversand orasul seara de seara. Prin zone nici prea luminoase, nici prea intunecate. Asteptat de oamenii care se pierd in noapte. Cand se umple, cand se goleste. Fetze apar si dispar. Nu prea vesele, nu prea triste. Se apropie usor de statie.
Hop Off!
Intr-o seara de toamna, un tramvai, dispare in departare.
Mirela Momanu
Mirela Momanu – Streets on film
STREET EMOTICONS
Motto: “Buy a good pair of comfortable shoes, have a camera around your neck at all times, be patient, optimistic and don’t forget to smile.” –Matt Stuart
Intr-o lume in care ne refugiem din ce in ce mai mult in fata calculatoarelor, comunicand intre noi prin semne si simboluri digitale, este atat de important sa nu uitam emotiile noastre, de zi cu zi, pe care doar interactionand unii cu ceilalti in mod direct le putem simti cu adevarat, in deplina lor semnificatie.
Strada si emotiile ei. Zambete retinute. Hohote dezlantuite. Incruntari de o clipa. Indiferente pasagere. Si multe, multe interactiuni umane. Undeva acolo suntem si noi, trecand prin multime, apartinem si noi emotiilor strazii. Uneori captam fotografic o clipa sau un chip, de cele mai multe ori fara a interactiona cu subiectii pe care ii surprindem, caci asa este strada, furi momentele ei.
Dar daca vrei sa interactionezi? Daca doresti sa simti emotiile strazii, sa iei pulsul trecatorilor? Cu micutul si silentiosul Rollei XF35 agatat de gat, cu un film expirat in aparat, si cu un zambet pe fata, am intrat in valtoarea strazii, cu privirea in ochii oamenilor din jur, cautand ceva, o clipa de deschidere. Este extrem momentul in care te apropii de necunoscuti, si incerci sa stabilesti o legatura, chiar si de cateva clipe, cu acei trecatori prin viata strazii. Te vor accepta in jurul lor? Te vor respinge violent? Vor trece indiferenti? Raspunsul este afirmativ la toate aceste intrebari, si prin aceasta emotiile strazii exista. Exista acele zambete retinute, hohote dezlantuite, incruntari de o clipa si indiferente pasagere.
Emotiile strazii. Le-am gasit acolo, pe strada, ele sunt reale si spontane, indiferent de modul in care le imortalizezi, ele exista si insufletesc viata de zi cu zi, viata strazii.
Mirela Momanu
Mirela Momanu – Straight from camera
Jocurile luminii
Mereu am fost atrasa de contrastele puternice, de jocurile lumina/umbra, de efectele vizuale generate de evidentierea partiala a zonelor de lumina care se detaseaza din intuneric, de impactul special a contradictiei tonurilor deschise puternic fata de cele intunecate profund.
Fie o geometrie aparte care luminata se transforma intr-un design abstract, fie un chip pe care lumina picteaza zone interesante sau trupuri partial aflate in lumina, batalia continua intre lumina si umbra va aduce un dramatism aparte si efecte neasteptate. Iar toate aceste contraste par a se intensifica odata cu trecerea imaginii in monocrom.
Si pentru ca lumea umbrelor a fost mereu o provocare, am gandit aceasta tema monocrom, setand direct aparatul pentru obtinerea imaginilor in alb si negru, folosind pe rand filtrele presetate galben, rosu si portocaliu, in vederea intensificarii unor contraste. Masurarea expunerii a fost in cele mai multe cazuri spot, cu o compensare a expunerii de 1 sau 2 trepte, dupa caz. In acest mod am urmari tobtinerea contrastelor dorite, cu elemente de impact sau de surpriza.
Mirela Momanu
Conecteaza-te
Conectati-va cu noi prin urmatoarele platforme ale retelelor de socializare.