Category: Bucurestiul in afara timpului – mai 2013

Vlad Eftenie – Bucurestiul in afara timpului

Timpul isi pune amprenta asupra orasului si locurilor sale, asupra oamenilor, prin trecere, pe-trecere sau ne-trecere. Seria “orasul in afara timpului” incearca o evadare din mrejele timpului prezent. Fotografiind am incercat sa aflu cheia prin care pot lasa timpul undeva in urma. Orasul a devenit un subiect de cautare a acelor insule de atemporalitate, locuri care au scapat trecerii timpului si au reusit sa ramana undeva in afara incidentei lui. Imagini de azi care exprima un oras care nu vine si nu se duce dinspre si spre nicaieri, un oras cu locuri si oameni aflati in afara timpului. Timpul, masura lui, aflata in varful degetului care declanseaza. Mica magie pe care fotografia si cautarea prin imersiune urbana o pot face accesibila.

Asadar, incerc sa descopar un oras din afara timpului – cu locurile sale care decanteaza trecerea, cu trairile si contradictiile care il definesc. Oameni – trecatori, personaje, necunoscuti, locuri impietrite, patina trecerii atator generatii, micile drame zilnice si secrete, un sarut furat, abur care infasoara lumina diminetii, iarna care acopera totul cu un strat impenetrabil in fata timpului  – toate poarta povesti ale cadrului cotidian, din peisajul carora fiecare facem parte si care acum pot deveni subiecte fotografice. Imaginea devine un mijloc de comunicare sensibila a propriei prezente in oras, totul trecut prin filtrul Timpului cu care am incercat sa ma joc de-a v-ati ascunselea.

Prezint doua serii, una realizata intr-o atemporalitate “recenta”, din momentul lansarii temei (undeva in noiembrie 2012) si inca una cu imagini realizate in anii trecuti. Ambele serii incearca evadarea din timp, cu o amprenta insa diferita. Ramane sa descoprim impreuna cum putem evada mai eficient din clipa prezenta, prin fotografie.

Vlad Eftenie

 

Eli Driu – Bucurestiul in afara timpului

 

Cornel Hlupina – Bucurestiul in afara timpului

Nu am chiulit la nici o tema, de aceea mi-am zis ca trebuie sa o fac si pe asta. Am inceput prin a-mi aminti ca atunci cand am iesit prima oara cu aparatul de fotografiat am fost atras de casele vechi, monumentale, de gangurile, curtile si scarile lor interioare. In urma cu 25 de ani, calcand dincolo de poarta lor deschisa mi se parea ca intru intr-un tunel al timpului ce ma purta intr-un Bucuresti permanent, dintotdeauna, identificat probabil cu mirosul de mancare gatita, halucinogen pentru un student caminist, vesnic infometat…
Acum multe dintre ele sunt parasite, stau sa cada sau sunt pazite de interfoane, caini, camere de luat vederi ori locatari aciuati fara acte, dar cu atat mai mult agresivi. Am incercat sa evit daramaturile, firele, aparatele de aer conditionat, antenele de satelit, automobilele, termopanele, am asteptat ca prezenta umana sa “transforme” cadrele ori vreo pisica sau un catel sa sugereze “locuirea” lor.
Cu atatea constrangeri mi-e teama ca nu a mai putut iesi nimic. Ma simt asemenea elevului care, desi a scris doua pagini la extemporal, se asteapta ca profesorul sa-l ridice in picioare si sa-i spuna: “N-ai inteles nimic, stai jos, ai nota 3!”

Cornel Hlupina

 

Mirela Momanu – Bucurestiul in afara timpului

Duminica dimineata…masinile nu mai sufoca strazile orasului, si oamenii isi vad linistiti de piata, de mersul la biserica sau de cafeluta savurata in tihna.
Duminica dimineata…timpul pare sa inghete si Bucurestiul capata o noua dimensiune. Ici si colo case vechi, oameni care par desprinsi din pozele sepia, locuri care nu duc povara cotidianului.
Duminica dimineata…am pornit la pas prin orasul linistit, si l-am descoperit altfel prin lentila care deformeaza parca si timpul. Bucati rupte de realitate, povesti atemporale.
Duminica dimineata…orasul se intoarce in timp.

Mirela Momanu

 

Dan Moruzan – Bucurestiul in afara timpului