Category: Hip photography – ianuarie 2013

Eli Driu – Hip photography

Am incercat sa fac fotografii fara sa ma uit prin vizor sau pe ecranul aparatului.  Pe cat de simplu pare, pe atat de imposibil mi s-a parut mie. Ceva, ceva a iesit, dar nimic care sa ma multumeasca si care sa ma reprezinte. Am acum in fata o selectie de astfel de fotografii facute pe nevazute. Imi par complet straine. De parca n-as fi fost atunci si acolo tot eu, cea care le-a realizat. Imi amintesc insa cum m-am simtit in acele momente : oarba si lipsita de emotii. In niciuna dintre fotografii nu am simtit aproape scena fotografiata. Au fost simple acte mecanice de declansare a unui buton. Daca n-as vedea acum fotografiile, nici macar nu cred ca mi-as aminti ca le-am facut.
Ma declar absenta de la aceasta tema! Renunt si la selectia de fotografii. Nu vreau aceste fotografii! Sunt o minciuna : fata de mine pentru ca nu simt sa-mi apartina; fata de voi, colegii mei de echipa, pentru ca au doar valoarea unei obligatii (desi nu acesta e scopul grupului nostru); fata de voi, privitorii care ati vedea niste imagini fara forma si fond; fata de cei fotografiati de care m-am ferit sa ma observe, furandu-le parca ceva ce acum se doveste a fi complet inutil…
… EU nu pot simti, gandi, aminti, inchipui, visa  NIMIC FARA SA VAD. Ochii imi sunt poarta catre lume,  catre lumea mea interioara, catre lumea din jurul meu si mai ales catre lumea a ceea ce cred cu convingere ca trebuie sa fie o fotografie : o marturie sincera a unei clipe pierdute pentru totdeauna, dar nu inainte de a lasa in urma un MESAJ…

Eli Driu

Cornel Hlupina – Hip photography

Mirela Momanu – Hip photography

Hip Geometry

De multe ori in plimbarile mele fotografice, am avut surpriza de a fi reperata de subiectii pe care incercam sa ii fotografiez, si inevitabil, expresia sau imprejurarea in care se aflau sa se schimbe brusc.  Instinctiv, cautam sa gasesc o metoda de a nu duce aparatul la ochi, de a declansa cumva “pe de rost”! De cele mai multe ori erau cadre nereusite…viteza neajustata, focala nepotrivita si subiectul neclar…si in acel moment am inteles ca, daca doresti sa surprinzi in mod nealterat viata strazii, sa surprinzi naturaletea ei fara a deranja si fara a fi privit in mod agresiv, trebuie sa stii sa iti manevrezi aparatul la perfectie, ca o extensie a propriilor ochi si minte, iar imaginea din minte sa fie cat ma apropiata de ceea ce doresti sa fie in cadrul captat…Usor de zis, tare greu de facut! Dar uneori trebuie sa te adaptezi unor conditii mai dificile de surprindere a unor scene, si in acel moment aceasta tehnica te poate ajuta in mod surprinzator!

Provocarea pe care mi-am propus-o a fost sa extrapolez tema “hip photography” la surprinderea geometriilor urbane, a jocurilor de lumina umbra, a liniilor si curbelor care definesc lumea din jur. E foarte simplu cand duci aparatul la ochi, compui imaginea, cauti cea mai buna incadrare, cele mai bune unghiuri si totul devine foarte usor.  Dar fara sa vezi in vizor, poti avea oare surprize placute, cum ar fi un flare neasteptat, o miscare subtila sau un unghi mai aparte pe care in mod constient nu l-ai aborda?

Perfect definita de vorbele lui Brassai “Mind At Play”, fotografia fara vizualizare mi s-a parut a fi la limita intre joaca si fotografie, un exercitiu pe care l-as repeta cu placere, in dorinta de reusi intr-o zi sa ating acea rezonanta perfecta cu aparatul de fotografiat:)

Mirela Momanu

Dan Moruzan – Hip photography