Cornel Hlupina – Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii
Ieri m-a apucat ora douasprezece noaptea si m-am uitat cu oarece temeri afara si din nou la ceas. Apoi am dormit pana mai tarziu, ce poti simti in somn…?
Pe la noua am dat o fuga la gaini, si ele erau ok. Alaturi, Azorel dadea din coada, a foame… I-am servit cu ceva de-ale gurii si intors in casa am purces la lupta. Nevasta plecase cu treaba, dar imi lasase o lista de sarcini precise, cuvantul de ordine: curatenie!
Am inceput cu bucataria, unde se stransesera, din motive obiective, gramezi de vase pentru spalat. A aparut Zita, pisica neagra, apoi Huskie, motanul. S-au cerut in casa si nu am rezistat sa nu-i servesc si pe ei. Viermus, pisica cea mica, era ba pe masa, ba sub masa, intr-o goana continua dupa mancare. Suzy, printesa alba, era captiva in pod, unde intrase printre picioarele noastre si se culcusise pe niscaiva haine de vara, a iesit abia catre seara. Doar Bozart, motanul negru ce face zilnic vocalize, nu a aparut deloc…
Ghita, fox-terrier-ul, si haremul sau de cateluse, Omat, Bruna, Jojo si Schili au latrat toata ziua, in toate directiile, oriunde misca sau se auzea ceva. Drept rasplata si-au primit fiecare osul de ros.
Ora douasprezece noaptea se apropie din nou si daca cititi aceste randuri inseamna ca am rezistat si de data asta…
21.12.2012, Jilava, Romania
Cornel Hlupina
