Eli Driu – Hip photography
Am incercat sa fac fotografii fara sa ma uit prin vizor sau pe ecranul aparatului. Pe cat de simplu pare, pe atat de imposibil mi s-a parut mie. Ceva, ceva a iesit, dar nimic care sa ma multumeasca si care sa ma reprezinte. Am acum in fata o selectie de astfel de fotografii facute pe nevazute. Imi par complet straine. De parca n-as fi fost atunci si acolo tot eu, cea care le-a realizat. Imi amintesc insa cum m-am simtit in acele momente : oarba si lipsita de emotii. In niciuna dintre fotografii nu am simtit aproape scena fotografiata. Au fost simple acte mecanice de declansare a unui buton. Daca n-as vedea acum fotografiile, nici macar nu cred ca mi-as aminti ca le-am facut.
Ma declar absenta de la aceasta tema! Renunt si la selectia de fotografii. Nu vreau aceste fotografii! Sunt o minciuna : fata de mine pentru ca nu simt sa-mi apartina; fata de voi, colegii mei de echipa, pentru ca au doar valoarea unei obligatii (desi nu acesta e scopul grupului nostru); fata de voi, privitorii care ati vedea niste imagini fara forma si fond; fata de cei fotografiati de care m-am ferit sa ma observe, furandu-le parca ceva ce acum se doveste a fi complet inutil…
… EU nu pot simti, gandi, aminti, inchipui, visa NIMIC FARA SA VAD. Ochii imi sunt poarta catre lume, catre lumea mea interioara, catre lumea din jurul meu si mai ales catre lumea a ceea ce cred cu convingere ca trebuie sa fie o fotografie : o marturie sincera a unei clipe pierdute pentru totdeauna, dar nu inainte de a lasa in urma un MESAJ…
Eli Driu
