Eli Driu – Umbrele strazii

Mie nu-mi plac umbrele! Sau poate ca uneori imi plac, dar luna trecuta sigur nu mi-au placut! Sunt mai pacatoase ca un vrajitor de magie neagra! Imi starnesc fantezii pline de intuneric si imi iau captive cele mai pasnice ganduri si cele mai luminoase trairi. Imi rascolesc in bezna cu amintiri si imi umbresc visele. Asa ca toata luna am stat in umbra fata de ele si m-am ascuns cat am putut mai bine. Nici n-a fost greu. Am avut noroc cu niste gardieni de nori care se tot plimbau pe cer certandu-se cu soarele. Umbrele nu au avut curaj sa dea ochii cu ei. Le e frica de ploaie. De data asta vremea rea a tinut cu mine si cu starea mea de bine! Mi-am petrecut vacanta fara grija umbrelor si sub umbrela norilor infricasatori. Vremea a trecut repede, dar umbrele au reaparut! M-au urmarit pe ascuns pana pe 31 iulie. O zi intreaga am alergat dupa ele si in sfarsit le-am prins! Le-am mustrat pentru ca sunt prea taioase cateodata, dar m-am impacat repede cu ele. Asa posomorate cum sunt ele, sunt tot umbrele mele. Poarta ramasite din trecutul, prezentul si viitorul meu! Sa speram ca pe umbrele viitorului le va spala urmatoarea ploaie! Pentru ca mie nu-mi plac umbrele!