‘Dimineti la Balcic’ de Cornel Hlupina

Rulez prudent pe o scurtatura, o sosea ingusta ce serpuieste pe la mijlocul falezei naturale, cu cotituri si denivelari neasteptate. Soarele, care a rasarit de ceva vreme, acoperit de nori, starneste orasul adormit: primii se trezesc pescarii. Apoi isi fac aparitia, pe rand, toti ceilalti: fotografii, alergatorii, inotatorii, cateii cu stapanii lor, plimbaretii, negustorii de peste, petrecaretii si, ceva mai tarziu, doamnele ce vor sa prinda primele ultraviolete.
Parcurg pas cu pas tot ce este de parcurs: dig dupa dig, plajele, faleza interminabila, fara sa pierd marea din ochi. Timpul trece si soarele care prinde puteri imi aminteste ca trebuie sa ma intorc. Evit singura groapa din asfalt si o apuc inapoi catre sud, pe soseaua ingusta si valurita…
Cainele orb, ce se lovea de pietre in dorinta lui de a aduce inapoi batul stapanei, pescarul ce se chinuia sa-si aprinda tigara sub vant, capitanul ce-si sapunea barba, inotatorul ce marca pe rand turele intre cele doua diguri vecine, batranul ce-si aseza umbrela departe de toti, sunt personaje intalnite ce ma fac sa-mi doresc sa ma trezesc si maine cu noaptea-n cap…

22-26 august 2014