‘La rasul apei’ de Cornel Hlupina

Perspectiva inotatorului asupra realitatii este una aparte, care-mi rezida in memorie inca din copilarie.
Desi m-am nascut la mare, am invatat tarziu sa inot si mult mai tarziu sa-mi asum distantele pe apa. Datorita vitezei mici de deplasare, dar si a punctului foarte jos de a privi, distantele par enorme, imposibil de parcurs… Inotatorii care se avanta pe distante mai lungi stiu ca, in afara de o buna coordonare a miscarilor si a respiratiei, trebuie sa mai ai ceva: rabdare. Incet, incet, chiar si cel mai indepartat reper, pe care il vezi cu ochiul liber, poate fi atins.
Cu malul la orizont sau in vecinatatea unor diguri, ori pontoane, sau pe o apa agitata de valuri energice, perspectiva se schimba radical daca, fie siluete, fie in plan apropiat, oamenii sunt prezenti.
Cum ar fi daca am putea inregistra cate ceva din ceea ce retina ochiului inotatorului, insingurat la rasul apei, impartit intre propriile temeri si emotiile celor din jur, vede de undeva, de la un fel de margine a lumii…

Panasonic Lumix DMC-TS25 – Topola, Balcic, Albena – Bulgaria, august 2014