Category: Humanless – martie 2014

Eli Driu – Humanless

Cornel Hlupina – Humanless

Extrasezon

A fost o tura completa de teren. Prima impresie mi-o facusem in Saturn, in urma cu cateva saptamani. Am revenit si am continuat cu Mamaia, de la Pescarie pana la Navodari, Tabara de Copii. A doua zi a urmat plaja de la nordul Eforiei Nord, de la Steaua de Mare, pana in sudul Eforiei Sud, la Capul Turcului. Am sarit apoi la Olimp, Neptun, Jupiter, Cap Aurora si Venus. Abia a treia zi m-am intors la poalele Constantei, de la Poarta 1 pana la Pescarie, pasind prin locuri in care nu calcasem niciodata, dupa amiaza am ajuns in Mangalia. In a patra zi am completat lista: Costinesti, 2 Mai, Vama Veche.

Mai fotografiasem cu multi ani in urma plaja si imediata ei apropiere, insistand pe cadre pline de turisti, intr-o alta perioada anului, de la sol, de pe apa, de pe terasele hotelurilor. Nu erau imagini sincere, gunoaiele de pe nisip le retusam cu grija, locurile cu adevarat fotogenice erau foarte putine.
Acum dau la o parte acea viermuiala umana, putinele lucruri bine facute intre timp si nu-mi ramane decat sa intuiesc un Litoral ce se incapataneaza sa existe, intre indolenta turistului care nu respecta nici metrul patrat pe care-si aseaza cearsaful si cea a proprietarului de butic ori terasa, intre eroziunea tarmului si devalmasia de constructii fara cap si fara coada, intre bufetul cu hamsii prajite si cluburile de noapte…

Constanta, 27 martie 2014
Cornel Hlupina

Oliver Merce – Humanless

Pana in momentul in care am inceput acest proiect, pentru mine fotografia de strada se referea  la poze spontane care imortalizau oameni.  A fost destul de dificil  sa “decupez” oamenii si totodata sa ramana (sper) si  ceva interesant.  Cu toata aceasta “cenzura”, am incercat, totusi, ca imaginile sa transmita, in marea  lor majoritate,  un caracter uman.

Mirela Momanu – Humanless

HAVE A SEAT

Cand a fost stabilita aceasta tema fotografica, am simtit ca mi se trage scaunul de sub mine.
M-am gandit ce sa fac, am cautat idei de inceput si am simtit ca oricum as fi abordat-o si in orice fel as fi realizat-o, as fi stat pe doua scaune.
Pentru ca in conceptia mea, orice tema ce nu implica prezenta umana, mi se parea un scaun de tortura.
Pana cand am pornit pe strazi sa imi gasesc inspiratia si am scos din scaun orice gand ca nu as putea finaliza si acest proiect.
Va invit deci sa luati loc, sa vizionati si sa decideti daca pana la urma a iesit o tema cu scaun la cap!

Mirela Momanu

Dan Moruzan – Humanless

In spatele blocurilor

Am ales pentru aceasta tema fotografii mult mai putin atragatoare din punct de vedere estetic. Imagini cu care suntem, majoritatea dintre noi, obisnuiti. Ce este in spatele blocurilor dintr-un cartier bucurestean?
Nu am cautat locuri excesiv deprimante, nu am fotografiat ghene de gunoi sau terenuri murdare, irosite si abandonate. Am ales un cartier un pic mai elegant, Drumul Taberei.
Pana la varsta de 10 ani, pana la cutremurul din ’77, am locuit in centru, intr-o casa cocheta cu etaj si curte. Blocurile le vedeam doar in vizita, si atunci din fuga masinii. Rudele la care veneam mai des locuiau aici, in Drumul Taberei. Mirarile mele, copil fiind, se rezumau la multimea de ferestre luminate ale blocurilor seara, apropierea anormala dintre constructii, inghesuiala daca vreti. Aceste blocuri erau inchipuite in mintea mea drept cutii de chibrituri in care, ciudat, locuiau oameni.
A trecut timpul si mirarile aproape au disparut.
Intre blocuri, peisajul este vag schimbat. Mult mai multe masini, locuri ‘moderne’ de joaca pentru copii, garduri, rufe la intins etc. Semn ca inca se traieste!
Totul combinat cu amintirea senzatiilor de atunci, de cand veneam in vizita in aceste cutii ciudate de chibrituri.

Dan Moruzan